Istoria berii afumate

Multe poveşti s-au dezvoltat în jurul Berii Afumate. Unele sunt pline de fantezii, altele sunt destul de ciudate. Cea mai mare parte poate să fie considerată ca şi fabulă sau basm.

Șumerienii şi babilonienii ştiau deja arta de fabricare a berii, proces care a fost perfecţionat de către triburile germane, în perioada romanilor. Procesele de bază au fost asemănătoare cu cele din zilele noastre, cu excepţia instrumentelor tehnice. Malţul verde trebuia întotdeauna să fie uscat, „ars”, după cum îl denumesc fabricile de bere. În trecut, uscarea malţului verde era un proces destul de greu – în afara soarelui – în Orientul Mijlociu şi Europa de Est, astfel au ales metoda de „ardere”, uscând malţul verde peste un foc deschis. Astfel, a devenit imposibil, ca fumul să nu dea malţului gustul specific de fum.

Cu trecerea timpului, datorită evoluţiei tehnologiei, producătorii au găsit modalitatea în care malţul verde să nu fie expus fumului şi de atunci s-a născut berea fără gust de fum. Datorită faptului că această tehnică era mai ieftină şi mai potrivită producţiei în masă, vechile cuptoare de fum au dispărut. Fabrica Aecht Schlenkerla Rauchbier a păstrat această tradiţie veche privind afumatul malţului până în ziua de azi. De aceea, fiecare înghiţitură de bere reprezintă o părticică din istorie.

Păstrarea tradiţiilor înseamnă să laşi ca focul să ardă, nu să conservi cenuşa.

© Copyright: VB Solution SRL., 2018. Webdesign: http://www.voidart.ro/